0 Caragiale pe limba lui Căciuleanu

Un interviu cu marele coregraf despre viitoarea creaţie „D’ale noastre” de la TNB.

Articol  aparut in Jurnalul National, scris de Maria Sarbu. 

Jurnalul Naţional: Domnule Căciuleanu, veţi crea un spectacol Caragiale, la Teatrul Naţional din Bucureşti, în acest an, când se marchează centenarul morţii marelui dramaturg român, dar şi 160 de ani de la naşterea lui. Ce reprezintă acest proiect?
Gigi Căciuleanu: Spectacolul se va numi „D’ale noastre”. Este un titlu inventat de Dan Mastacan, căci cu el am gândit şi acest concept scenic. Scenografia va fi realizată de o altă complice a mea, de la spectacolul  „OuiBaDa”, Corina Grămoşteanu. Trupa implicată se numeşte „Compania Gigi Căciuleanu/ România”, al carei producător este Valerian Mareş – „Art Production”, şi va fi esenţialmente constituită din actorii/ dansatorii – hai să le spun „mişcă­torii” – din „OuiBaDa”.

• În ce cheie va fi lucrat „D’ale noastre”?
În cheia a ceea ce eu numesc „Teatru coregrafic”, adică teatru scris şi făptuit pe limba mea coregrafică atât în sensul interpretării, cât şi în cel al compoziţiei şi unde actorii trebuie să devină dansatori, adică să gândească şi să acţioneze în termeni coregrafici, spre deosebire de fai­mosul şi foarte răspânditul „dans-theatre” (Tanzteater), în care dansatorii devin actori şi acţionează şi gândesc în termeni teatrali.

• Am văzut acel extraordinar spectacol de dans, pe care l-aţi realizat cu Baletul Naţional din Chile pe poezia lui Pablo Neruda şi care mi-a plăcut foarte mult. De aceea vă întreb: veţi folosi în spectacolul de la TNB text caragialian?
Vă mulţumesc mult pentru aprecierea spectacolului meu nerudian. „Carne de Văzduh” este un spectacol în care dragostea pentru universul unui poet – în cazul acela Pablo Neruda – mi-a fost mobil şi călăuză. O pasiune de aceeaşi natură pentru Caragiale mă instigă să întreprind acest „D’ale noastre”, pe care îl am în minte, am impresia, dintotdeauna. Ion Caramitru (directorul Teatrului Naţional – n.r.) mi-a dat recent, în mod cu totul neaşteptat, această ocazie şi voi încerca să pro­fit de ea cu toată bucuria. De mult am visat acest spectacol. I l-am propus lui Ion Caramitru care, acceptându-l, mi-a spus: „Da, un Caragiale pe limba ta!...”.
În „D’ale noastre” mişcarea va fi atât „eroul principal”, cât şi „limba” folosită. Prin urmare, îmi propun să nu folosesc texte propriu-zise. Chiar dacă ele, bineînţeles, fi-vor mai mult decât prezente ca sub-texte. Sau să le spunem mai bine supra-texte? În orice caz pre-texte, puncte de pornire, pentru a intenta o explorare cu ajutorul mişcării fie şi numai al unei infime părţi ale acelui univers al disecării speţei omeneşti proprii lui Caragiale. Un Caragiale revizitat în ziua de azi în care absurdul ionescian a devenit logică coti­diană. Un spectacol în care mi-am propus să explorez această lume a noastră, cea de toate zilele, plină cu „de-ale noastre”. Nu numai cele ro­mâ­neşti ci, în general, cu cele „de-ale noastre” – omeneşti.

• Dar pe ce texte vă bazaţi?
Poate textul meu de prezentare să răspundă la întrebările dumnea­voastră: Cât de goi ne simţim, aşa, zvârliţi în „noaptea furtunoasă” a acelor nimicitoare nimicuri „d’ale carnavalului” cotidian. Fiecăruia dintre noi, la un moment sau un altul, ne-a fost să dăm peste vre(„o) scrisoare pierdută” pecetluind a cuiva pierzanie. Sau, poate şi mai des, fost-am acel cineva care cu disperare o caută. Duşi de un frenetic „lanţ al slăbiciunilor”, călcându-ne în picioare unii pe alţii, fără milă, permanent şi reciproc. Nefiind cu toţii altceva decât omul omului „năpastă”.

• Frumos... Când veţi începe lucrul la spectacol şi când va fi prezentat publicului?
Lucrul la concept şi la limbajul coregrafic l-am început demult. Lucrul fizic, cu „mişcătorii”, va începe la începutul lunii mai şi premiera va fi pe la mijlocul lui iunie.

• Cum este Caragiale în viziunea unui coregraf şi dansator, care a pătruns în profunzimea multor universuri literare şi muzicale o dată cu crearea spectacolelor de teatru coregrafic? Îi puteţi găsi un corespondent într-o literatură a lumii?
Caragiale este unic, mai ales, după părerea mea, datorită limbajului specific umano-românesc pe care îl foloseşte, pe lângă genialitatea dramaturgiei sale atât de prezente, şi în Momente sau Schiţe. Poate de aceea este imposibil de tradus într-o altă limbă vorbită. Pare, deci, paradoxal să încerci un CARAGIALE fără cuvinte. Chiar şi numele „Mitică” este greu de tradus. Dar cât de pasionant e în acelaşi timp de a încerca să redai prin mişcare sintagme absurde, ca de exemplu „Curat murdar” sau „Zoe, Zoe fii bărbată” şi atâtea multe altele, care au intrat deja în limbajul cotidian al tuturor vorbitorilor de limbă română. Ceea ce mă interesează în a mea „traducere” în mişcare ar fi tocmai Universalitatea caragialească a speţei umane.

• Spectacolele care poartă semnă­tura dumneavoastră au avut întotdeauna mare succes în România, ultima creaţie pe care aţi adus-o fiind „Noche Bach” prezentată de „El Banch” la Festivalul Enescu, anul trecut. Ce alt spectacol aţi dori să arătaţi publicului român?
Pentru că mă întrebaţi, vă spun visul meu. Mi-aş dori din suflet să pot avea ocazia de a arăta publicului românesc în mod permanent, nu sporadic – poate în cadrul creării în România a unui teatru de repertoriu Gigi Căciuleanu (ca de exemplu Picolo Teatro din Milano) –, spectacole ca „Piaza Italia”, „Oskolki”, „Mozartisssimo”, „No man’s land”, „Valparaiso Vals”, „Paris – Santiago”, „Cuerpos”, „Gente” şi alte câteva, pe care le-am tot arătat pe unde am fost, dar unele dintre ele nicicând în România.

• La ce lucraţi în prezent, ce proiecte aveţi?
Acum lucrez la Târgu-Mureş un spectacol tot de teatru coregrafic pe muzica şi textele (în latină) ale celebrei „Carmina Burana” de Carl Orff. Am întâlnit aici oameni deosebit de talentaţi şi interesaţi de a lucra cu mine „altfel” şi pe un „altfel” de sistem decât cel cu care erau obişnuiţi, un sistem care îmi este propriu. Vor fi aproape 40 de interpreţi din secţiile română şi maghiară ale Teatrului Naţional din Tg. Mureş, dar şi de la Facultatea de Teatru. Am văzut aici câteva piese minunate, printre care şi „Căsătoria” de Gogol într-o regie mi­nunată, cu actriţe şi actori într-adevăr mari. (...)  Premiera cu spectacolul „Carmina Burana” va avea loc pe 17 februarie.